Rostopasca este una din cele mai valoroase plante pentru tratarea afecţiunilor pielii, dar şi a celor oculare sau hepatice. În cărţile vechi despre plantele medicinale este amintită drept ”buruiană de cele sfinte”, lucru care vorbeşte despre ”prestigiul” acestei plante în medicina naturistă.
Rostopasca a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri ca o plantă tămăduitoare, folosită cel mai adesea pentru afecţiunile pielii, împotriva negilor în special, dar şi pentru afecţiunile oculare. Astfel, în cartea sa ”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben (considerată una din cele mai cunoscute specialiste în medicina pe bază de plante) descrie rostopasca drept una din cele mai importante plante folosite în medicina naturistă.
Nu trebuie lăsată deoparte atenţionarea asupra riscului de supradozaj. În acest caz, poate deveni otrăvitoare.
Poate tocmai din această cauză, mai arată autoarea, în zilele noastre rostopasca are o ”reputaţie” atât de proastă. În cultura populară mai este cunoscută sub denumirea de gălbinare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă sau buruiană de cele sfinte.
Denumirea ştiinţifică a plantei este ”Chelidonium” şi provine din grecescul ”helidonous” care înseamnă rândunică, probabil din cauza faptului că perioada de înflorire coincide cu sosirea rândunelelor. Cel mai cunoscut remediu este împotriva negilor, tratamentul constând în folosirea sucului plantei direct pe piele. De asemenea, autoarea mai descrie utilizarea sucului din rostopască pentru cataractă sau vedere slăbită. ”Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdobeşte între degete, umezite în prealabil. Zeama astfel obţinută este aplicată, ţinând ochii bine închişi, înspre coada ochiului”, scrie autoarea în cartea sa.
Rostopasca este foarte utilă ca depurativ, ajută la curăţarea şi regenerarea sângelui. Curăţă ficatul, este folosită cu suces în afecţiunile biliare, renale şi hepatice, dar şi împotriva hemoroizilor. Mai are efect împotriva bolilor de piele, bătături, veruci, eczeme, dar şi pentru fibrom uterin, infecţii cu trichomonas, candida, chlamydia.
Stimulează tonusul şi peristaltismul (contracţiile) vezicii biliare, este hipolipemiant (reduce lipidele), hipocolesterolemiant (reduce colesterolul), analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
Pentru afecţiunile ginecologice se recomandă spălăturile vaginale cu infuzie de rostopască.
Pentru tumori se recomandă folosirea de cataplasme în amestec cu rădăcină de tătăneasă. Şi tinctura de rostopască, cu propolis şi tătăneasă este utilă în tratarea acestora.
Ajută, de asemenea, în tratarea rănilor, psoriazis, infecţii ale pielii. Pentru afecţiunile interne, cura nu trebuie să depăşească 10 zile, după care se recomandă pauză de 10 zile şi se poate relua.
Atenţie mare ! Rostopasca, în cantităţi mari, este toxică! La peste şapte grame consumate pe zi, poate da intoxicaţii, la 20-30 de grame ingerate, poate da intoxicaţii severe, iar la 50-60 de grame ingerate, poate produce intoxicaţii periculoase chiar mortale.
De aceea este recomandat ca, înainte de începerea unui tratament cu rostopască, să fie consultat un medic specialist în medicina naturistă. Nu se administreză gravidelor. În stare uscată este mai puţin toxică decât în stare crudă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu