Stiti de ce se pune grâu la încolțit de Sfântul Andrei ?

Stiti de ce se pune grâu la încolțit de Sfântul Andrei ?

Grâul este un simbol în tradiția folclorică, dar și în cea religioasă. Este utilizat în mai toate ritualurile, începând de la naștere, până la înmormântare. Bobul de grâu încolțit este simbolul vieții care invinge moartea. În lumea ortodoxă, este privit drept simbol sfant , al creștinilor care îl poartă mereu pe Dumnezeu în suflet, cu credință și smerenie. Este și motivul pentru care se folosește și cu scop predictiv, mai ales în noaptea din ajunul sărbătorii Sfântului Andrei. Este un simbol al belșugului, dar și un prevestitor al recoltelor de anul viitor. Tineri și bătrâni deopotrivă cred în puterea lui.
La miezul nopții din ziua precedentă celei a Sfântului Andrei, oricine se poate pregăti să afle cum îi va fi tot anul următor. Într-un ghiveci sau, pur și simplu, pe un strat de vată umedă, se pun la încolțit boabe de grâu. Se folosește câte un recipient pentru fiecare membru al familiei. Se spune că aceluia al căruia va fi mai frumos și mai bogat de Anul Nou, va avea parte de împliniri și de belșug.

In plus iata si cateva tratamente pe care le puteti urma:

ce boli vindecă:
Diverse tratamente naturiste cu grâu încolţit sunt indicate în: tratamentul întîrzierilor de creştere la copii, boli de piele (acnee, eczeme, afecţiuni infecţioase recidivante), îmbătrînire sau îmbătrînire prematură, afecţiuni hepatice, subponderalitate, tromboflebită, arterită, tumori ale stomacului, tumori în general, cancer, afecţiuni oculare, afecţiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm şi bronşită), impotenţa şi sterilitate masculină, amenoree, dismenoree, anemie, lipsa de calciu şi magneziu, dureri de cap, migrene, insomnie. Femeilor însărcinate sau care alăptează, aceste tratamente naturiste cu grâu încolţit le asigura o mai bună vitalitate, la fel şi celor care se refac după o boală, accidente, tăieturi, arsuri, informează formula-as.ro. Cură este contraindicată persoanelor care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni în organism (femeilor care au o menstruaţie abundenţă şi bărbaţilor cu tendinţe de efeminare).

cum se prepară
Pentru a urma tratamente naturiste cu grâu încolţit se ia circa un kilogram din ultima producţie, după care se cerne printr-o sită, scrie efemeride.ro. După ce impurităţile au fost eliminate se spală foarte de bine, în mai multe ape. Apoi se ia grâul curat şi se pune într-o oală destul de mare peste care se toarnă apă. A două zi în jurul prânzului, grâul se spală sub jetul de apă şi apă din oală este înlocuită cu una proaspătă. ,in timpul spalării nu trebuie amestecat grâul. După mai multe zile, în care cele două acţiuni zilnice trebuie repetate, se poate observă cum embrionul a ieşit din fiecare bob. Pentru a fi gata, embrionul trebuie să aibă o dimensiune de cel puţin 2-3 milimetri, iar rădăcina să fie până în 5 milimetri. Când aceste cerinţe sunt îndeplinite, se ia grâul încolţit şi se bagă în borcane, care se acoperă cu un capac pentru că aerul să nu pătrundă. Borcanele se depozitează fie într-un loc răcoros sau chiar la frigider.

durata curei:
Pentru a observă primele efecte ale acestor tratamente naturiste cu grâu încolţit este necesară trecerea a 3-4 săptămâni. Stabilizarea efectelor apare, însă, după 2-3 luni şi 6-12 luni în cazul persoanelor devitalizate sau care suferă de afecţiuni grave. Doză terapeutică la adulţi este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, doză este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doză este de 1-3 linguriţe pe zi.
Administrarea acestor tratamente naturiste cu grâu încolţit se face dimineaţă, pe stomacul gol. Grâul încolţit se da prin maşină de tocat, pentru a fi mărunţit, după care se amestecă cu miere. Există şi o serie de reţete de combinare a grâului germinat cu alte alimente-medicament.

de ce nutrienţi beneficiezi:
Germenii de grâu (grâul încolţit) sunt seminţe care trec din starea de viaţă latentă în stare activă, proces care determină o serie de transformări biochimice şi de structură. Dacă eşti interesat de tratamente naturiste cu grâu încolţit, află că sămânţa conţine maximum de substanţe folositoare organismului uman. Iată câteva cantităţi de minerale uşor de asimilat de către organism, conţinute de 100 grame germeni de grâu: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime şi anumiţi hormoni vegetali, cu structura foarte puţin cunoscută, care au efecte terapeutice extraordinare.

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Descriere

Originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, hreanul este o legumă perenă cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, de culoare alb-gălbuie, cu aromă şi gust picant, folosită în condimentarea mâncărurilor, industria conservelor şi nelipsită în pregătirea murăturilor.


Hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Are frunze mari şi o rădăcină groasă, cu coajă maronie şi miez alb. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul si alte boli.

Hrean - Compoziţie

 Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurati, acid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri volatile , mirosul inţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil , o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă ,care prin radere dă naştere unei substanţe numite mirosina, care dă proprietaţile iritante ale plantei.

Hreanul conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi. Aceşti compuşi se găsesc doar în plantele care aparţin familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici şi arsuri. Hreanul conţine de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitaminele din grupul B şi minerale, printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor.

Hrean - Acţiune

Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală, având efect laxativ sau purgativ, are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicaţii externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar, are un rol important în fiziologia sistemului nervos, de a induce o stare de bine, de satisfactie, de plăcere, relaxare are actiune excitant renală, diuretică.

Hrean - Indicaţii terapeutice

Hreanul este folosit ca leac in bronsite, pneumonii, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială (cură cu hrean şi miere de albine se ia dimineaţa câte o lingură înainte de micul dejun ), inapetentă, stări de debilitate fizică, ajută digestia ,tuse, gripă, guturai, astm bronşic, bronşită cronică, alte afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, nevralgii intercostale. Proprietatea lui de a stimula transpiraţia îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii corpului.

Administrare:

Poate fi folosit ca aliment , stimulant al digestiei, sau ca remediu medicamentos în tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean, sau în formă naturala ras sau macerat.
Sucul de hrean în combinaţie cu suc de lamaie şi apă dizolvă mucozitaţile de la nivelul sinusurilor, în afecţiunile traheo-bronsice; suc de hrean cu miere se ia de 2 ori /zi contra tusei.
Din florile de hrean (mici, albe), se pot pot prepara ceaiuri împotriva răcelii.
Rădăcina de hrean rasă se pune în cataplasme pentru calmarea nevralgiilor, junghiurilor ; rădăcina de hrean rasă în amestec cu mierea se consumă dimineaţa câte o linguriţă înainte de masă, într-o cură de 30 zile, pentru combaterea bolilor cardio-vasculare.

Tinctura de hrean: câte 20 picaturi de 3 ori pe zi este eficientă în tratamentul parazitozelor intestinale (tenia); tinctura se prepară astfel: se dau pe răzătoare rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan, până se umple 1/3 iar restul se acoperă cu alcool de 60 grade, se lasă la macerat 10 zile după care se strecoară şi se păstrează la loc răcoros.
Vin tonic: într-un litru de vin rosu se pun 20 linguri de hrean ras, se lasă la macerat 8-10 zile, apoi se strecoară; se administrează câte 3-4 linguri din acest vin tonic pentru stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activitatii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodisiac, tonic sexual, energizant.
Decoctul cu rădăcină de hrean: se pune la fiert 10-15 grame radacină de hrean in ½ litru de apă şi se fierbe 10 min.; se beau 2-3 căni/zi; sau rădăcină de hrean se pune la macerat cu miere de albine şi se consumş 3-4 linguri de suc/zi – efficient pentru copii care suferş de rahitism.
În uz extern se aplică tamponări uşoare, cataplasme în nevralgii, inflamaţii articulare, mialgii, nevralgii intercostale . Durerile de cap pot fi alungate prin comprese cu frunze de hrean sau hrean ras împachetat într-o bucatî de pânză !
În caz de stomatite, gingivite, paradontoze se face gargară cu tinctură de hrean (3-4 lingurite dizolvate intr-un pahar cu apă ) – tratamentul trebuie să dureze minim două săptămani, zilnic.

Hrean - Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

A nu se administra copiilor.

Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.
De asemenea, se manifesta prudenta la persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita hiperacida; abuzul de hrean poate duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase; in uz extern trebuie folosit cu prudenta la persoanele cu pielea sensibila pentru a nu produce alergii si iritatii ale pielii.

Hrean - În cosmetică


Tamponarea tenului cu otet de hrean are efect de stimulare a circulatiei, efecte tonice asupra pielii, mentine tineretea pielii; de asemeni se poate aplica suc proaspat de hrean timp de 5-10 min apoi se spala fata cu lapte caldut; in caz de descuamare a tenului, pete sau pistrui se curate cu tincture de hrean sau otet de hrean, dupa care se aplica un unguent de galbenele.

Musetelul (matricaria chamomilla) - plante medicinale

Musetelul (matricaria chamomilla) - plante medicinale

Cuvântul matricaria provine de la latinescul mater = mamă, făcând aluzie la utilizarea plantei în bolile femeilor. După alţii se apreciază că derivă de la latinescul matrix- matricis = uter, aluzie la folosirea plantei în tulburările menstruale. Cuvântul chamomilla derivă din grecescul kamaimelon, numele plantei. Alţii apreciază că ar rezulta din cuvintele greceşti kamai = mic, şi milon = măr, aluzie la mirosul fin al florilor de muşeţel asemănătoarea cu al unor specii de măr.

Descrierea musetelului:

Musetelul este o planta mica, atingand inaltimea de 20- 60 cm, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se gasesc numeroase flori tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu 5 dinti si antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute. Receptaculul capitulului plan la inceputul infloririi devine conic si gol la interior, ceea ce permite sa deosebim florile de musetel adevarat, de florile recoltate de la specii inrudite si lipsite de proprietati terapeutice.

Locuri de crestere


Musetelul este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste din zona de ses pana in cea monatana, in intreaga tara, prin fanete, poinei, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, pe langa locuintele oamenilor, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna mai pana la sfarsitul lunii iulie.

Cand se recolteaza musetelul?

Pentru scopuri medicinale se folosesc capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm. Acestea vor fi recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile ligulate s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala, receptaculul s-a alungit in forma de con, iar florile tubulare au inflorit si au capatat culoarea galbena pe jumatatea inferioara a conului purtator de flori.

Jumatatea superioara este de culoare galben-verzuie, datorita florilor tubulare neajunse la maturitate. in acest stadiu florile au cel mai ridicat procent de ulei eteric. Produsul obtinut are miros specific, aromat puternic, iar gustul este amarui aromatic.

Actiune farmacologica:

Datorita principiilor active foarte variate pe care le contin, florile de musetel au proprietati farmacodinamice numeroase ca: antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, antispastice, cicatrizante si stomahice.

Extern, are actiune emolienta, antiseptica si decongestiva ano-rectal si tonic capilar.

Intrebuintari ale musetelului:


Ca sedativ, antispasmodic si stimulant in cistitele purulente, fiind analgezice, antiseptice si antiflogistice. se recomanda pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, colicilor intestinali, diareei, infectiilor renale, astmului bronsic la copii si in boli ale ficatului.

Ceaiul de musetel impreuna cu anason si fenicul se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. in raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratia ceea ce face sa scada febra.

Extern se utilizeaza in tratamentul unor eczeme zemuinde prin aplicarea peste ele a florilor.

Parul spalat cu ceai de musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp ii intareste radacina.

Contraindicatie: se recomanda a nu fi utilizat de persoanele cu micoze pentru ca chamazulenul le intretine si reactiveaza.

Prepararea si utilizarea musetelului
Intern: sub forma de infuzie 1-5 g% se utilizeaza in dermatologie, in tratamentul paradontozelor, sub forma de cataplasme si in spalaturi si clisme.
In arsuri, florile de musetel se folosesc sub forma de musetel astfel: 2 linguri de flori (10 g) se imbiba cu o lingura de alcool si se lasa in repaus intr-un vas acoperit 4-5 ore. Peste acest amestec se toarna 100 ml ulei de floarea soarelui si totul se mentine 3-4 ore intr-un vas metalic in care fierbe apa, amestecand din cand in cand. Dupa acest timp se filtreaza, iar uleiul rezultat se pastreaza la rece in sticle colorate si se foloseste sub forma de comprese aplicate pe rani

Pentru extragerea majoritatii principiilor active se procedeaza astfel: se macereaza 1-2 lingurite de flori intr-o ceasca de apa rece, timp de 30 minute. se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. se strecoara si se amesteca in ambele lichide.

Pentru bai se pun intr-un saculet de panza unu doi pumni de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.

Contra durerilor de cap, se recomanda cate 1 g de flori de musetel pulverizate, luate la cateva ore dupa masa.

Pentru gargara sau bai pentru ochi, se face o infuzie din 15 g (trei linguri ) flori de musetel cu 200 ml de apa. Dupa 10 - 15 minute se strecoara lichidul, la care se adauga 4 g acid boric.

In cazul balonarilor de stomac se recomanda un ceai preparat astfel: musetelul si fenicul, cate 2 linguri, radacina de nalba, de lemn dulce si frunze de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest amestec se iau 2 linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 5 minute se strecoara lichidul si se indulceste. se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar cu ceai.

In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante : musetel, coada soricelului, pelin, menta si salvie.

Se infuzeaza 2 linguri din acest amestec de plante cu un pahar de apa. se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.

Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest amestec de plante se opareste cu o ceasca de apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau 2 3 ceaiuri pe zi.

   

Cuvinte cheie:
musetel matricaria chamomilla infuzie musetel plante medicinale musetel ceai musetel plante medicinale ceaiuri de plante

Menta sau izma-mentha piperita-ca planta de leac

Menta sau izma-mentha piperita-ca planta de leac

Menta sau izma este o planta des intalnita care creste pe soluri afanate cam in toate zonele tarii fiind o planta care infloreste incepand cu luna iunie pana in septembrie si se recolteaza in scop terapeutic atat frunzele cat si planta intreaga in perioada de inflorire.

Menta are proprietati dezinfectante,aseptice,analgezice si antifermentative cu un miros placut si gust mentolat,este o planta ce contine ulei volatil,taninuri,flavonoizi fiind utilizata in industria alimentara ca si condiment.

pentru uz intern izma este folosita astfel-

-frunze,planta intreaga la colici abdominale,infectii gastrointestinale,varsaturi,greturi,meteorism abdominal,diaree,nervozitate,dischinezie biliara,calculoza biliara,litiaza renala,diuretic,vertij,sughit,bronsita,gripa,astm bronsic,laringita,faringita,tuse convulsiva,insomnii,cefalee,migrene,nevralgii,impotenta,ascaridioza,oxiuriaza- sub forma de infuzie,decoct.

pentru uz extern   

-inflamatii ale urechii,reumatism,prurit,dezinfectarea cavitatii bucale,gargara,cataplasma,bai locale.