Se afișează postările cu eticheta plante. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plante. Afișați toate postările

vineri, 16 iunie 2017

Rostopasca, planta miraculoasă care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca, planta miraculoasă  care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca este una din cele mai valoroase plante pentru tratarea afecţiunilor pielii, dar şi a celor oculare sau hepatice. În cărţile vechi despre plantele medicinale este amintită drept ”buruiană de cele sfinte”, lucru care vorbeşte despre ”prestigiul” acestei plante în medicina naturistă. 

Rostopasca a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri ca o plantă tămăduitoare, folosită cel mai adesea pentru afecţiunile pielii, împotriva negilor în special, dar şi pentru afecţiunile oculare. Astfel, în cartea sa ”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben (considerată una din cele mai cunoscute specialiste în medicina pe bază de plante) descrie rostopasca drept una din cele mai importante plante folosite în medicina naturistă. 
Nu trebuie lăsată deoparte atenţionarea asupra riscului de supradozaj. În acest caz, poate deveni otrăvitoare. 
Poate tocmai din această cauză, mai arată autoarea, în zilele noastre rostopasca are o ”reputaţie” atât de proastă. În cultura populară mai este cunoscută sub denumirea de gălbinare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă sau buruiană de cele sfinte. 

Denumirea ştiinţifică a plantei este ”Chelidonium” şi provine din grecescul ”helidonous” care înseamnă rândunică, probabil din cauza faptului că perioada de înflorire coincide cu sosirea rândunelelor. Cel mai cunoscut remediu este împotriva negilor, tratamentul constând în folosirea sucului plantei direct pe piele. De asemenea, autoarea mai descrie utilizarea sucului din rostopască pentru cataractă sau vedere slăbită. ”Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdobeşte între degete, umezite în prealabil. Zeama astfel obţinută este aplicată, ţinând ochii bine închişi, înspre coada ochiului”, scrie autoarea în cartea sa. 

Rostopasca este foarte utilă ca depurativ, ajută la curăţarea şi regenerarea sângelui. Curăţă ficatul, este folosită cu suces în afecţiunile biliare, renale şi hepatice, dar şi împotriva hemoroizilor. Mai are efect împotriva bolilor de piele, bătături, veruci, eczeme, dar şi pentru fibrom uterin, infecţii cu trichomonas, candida, chlamydia. 
Stimulează tonusul şi peristaltismul (contracţiile) vezicii biliare, este hipolipemiant (reduce lipidele), hipocolesterolemiant (reduce colesterolul), analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral. 
Pentru negi (sau afecţiuni ale pielii), se aplică de două-trei ori pe zi suc de rostopască, timp de câteva zile (maxim o săptămână). 
Pentru afecţiunile ginecologice se recomandă spălăturile vaginale cu infuzie de rostopască. 
Pentru tumori se recomandă folosirea de cataplasme în amestec cu rădăcină de tătăneasă. Şi tinctura de rostopască, cu propolis şi tătăneasă este utilă în tratarea acestora. 
Ajută, de asemenea, în tratarea rănilor, psoriazis, infecţii ale pielii. Pentru afecţiunile interne, cura nu trebuie să depăşească 10 zile, după care se recomandă pauză de 10 zile şi se poate relua. 

Atenţie mare ! Rostopasca, în cantităţi mari, este toxică! La peste şapte grame consumate pe zi, poate da intoxicaţii, la 20-30 de grame ingerate, poate da intoxicaţii severe, iar la 50-60 de grame ingerate, poate produce intoxicaţii periculoase chiar  mortale. 

De aceea este recomandat ca, înainte de începerea unui tratament cu rostopască, să fie consultat un medic specialist în medicina naturistă. Nu se administreză gravidelor. În stare uscată este mai puţin toxică decât în stare crudă.


vineri, 26 mai 2017

MACESUL- plante naturiste de leac

MACESUL- plante naturiste de leac

Descriere

Rãspândit prin câmpii, pe dealuri şi la munte, mãceşul este unul dintre cei mai cunoscuţi arbuşti medicinali de pe la noi. Creşte înalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate în tufã. Trandafirul sãlbatic are flori roz sau albe, mari, care cresc fie solitare, fie grupate câte douã sau trei.
Măceşele se culeg din iunie până în septembrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere.
Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate.

Măceşe - Compoziţie

Principalul element valoros al mãceşelor este acidul ascorbic,adicã vitamina C. Mãceşele mai conţin – dupã cum trãdeazã şi culoarea lor roşie – cantitãţi importante de carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor conţinute în mãceşe continuã cu vitaminele B1, B2, PP şi K. Paleta de ingrediente bioactive din mãceşe este completatã de substanţe glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului şi altele.

Măceşe - Acţiune

Datoritã conţinutului mare de vitamine, mãceşul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiţioneazã buna funcţionare a tuturor celulelor, ea jucând un rol esenţial în procesele metabolice fundamentale, şi anume în reacţiile de oxido-reducere şi în respiraţia celularã.
De asemenea, mãceşele cresc rezistenţa capilarelor sanguine, care devin astfel mai puþin fragile. În plus, unii autori îi menţioneazã proprietãţile astringente, antidiareice, diuretice, precum şi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare şi digestia.

Măceşe - Indicaţii terapeutice

Preparatele farmaceutice sau alimentare din mãceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea rãcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovi-taminozã, precum şi la cei aflaţi în convalescenţã, ca tonic şi stimulent general. Unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine.

Administrare:

În tratamentul răcelilor, gripei, al oboselii generalizate:

Infuzie: Puneţi 2-2,5 g de fructe la o cană de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi 3-4 câni pe zi.

Tinctură: Puneţi 30 de picături într-un pahar cu apă. Luaţi de 3 ori pe zi, înainte de mese.

În tratamentul diareei:

Decoct: Puneţi 30-50 g de fructe măcinate la 1 I de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze 15 minute şi strecuraţi. Beţi decoctul regulat, mai ales la micul dejun.

Măceşe - Precauţii şi contraindicaţii

Preparatele pe bază de măceşe nu sunt recomandate în sarcină şi alăptare.

joi, 25 mai 2017

Musetelul (matricaria chamomilla) - plante medicinale

Musetelul (matricaria chamomilla) - plante medicinale

Cuvântul matricaria provine de la latinescul mater = mamă, făcând aluzie la utilizarea plantei în bolile femeilor. După alţii se apreciază că derivă de la latinescul matrix- matricis = uter, aluzie la folosirea plantei în tulburările menstruale. Cuvântul chamomilla derivă din grecescul kamaimelon, numele plantei. Alţii apreciază că ar rezulta din cuvintele greceşti kamai = mic, şi milon = măr, aluzie la mirosul fin al florilor de muşeţel asemănătoarea cu al unor specii de măr.

Descrierea musetelului:

Musetelul este o planta mica, atingand inaltimea de 20- 60 cm, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se gasesc numeroase flori tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu 5 dinti si antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute. Receptaculul capitulului plan la inceputul infloririi devine conic si gol la interior, ceea ce permite sa deosebim florile de musetel adevarat, de florile recoltate de la specii inrudite si lipsite de proprietati terapeutice.

Locuri de crestere


Musetelul este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste din zona de ses pana in cea monatana, in intreaga tara, prin fanete, poinei, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, pe langa locuintele oamenilor, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna mai pana la sfarsitul lunii iulie.

Cand se recolteaza musetelul?

Pentru scopuri medicinale se folosesc capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm. Acestea vor fi recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile ligulate s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala, receptaculul s-a alungit in forma de con, iar florile tubulare au inflorit si au capatat culoarea galbena pe jumatatea inferioara a conului purtator de flori.

Jumatatea superioara este de culoare galben-verzuie, datorita florilor tubulare neajunse la maturitate. in acest stadiu florile au cel mai ridicat procent de ulei eteric. Produsul obtinut are miros specific, aromat puternic, iar gustul este amarui aromatic.

Actiune farmacologica:

Datorita principiilor active foarte variate pe care le contin, florile de musetel au proprietati farmacodinamice numeroase ca: antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, antispastice, cicatrizante si stomahice.

Extern, are actiune emolienta, antiseptica si decongestiva ano-rectal si tonic capilar.

Intrebuintari ale musetelului:


Ca sedativ, antispasmodic si stimulant in cistitele purulente, fiind analgezice, antiseptice si antiflogistice. se recomanda pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, colicilor intestinali, diareei, infectiilor renale, astmului bronsic la copii si in boli ale ficatului.

Ceaiul de musetel impreuna cu anason si fenicul se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. in raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratia ceea ce face sa scada febra.

Extern se utilizeaza in tratamentul unor eczeme zemuinde prin aplicarea peste ele a florilor.

Parul spalat cu ceai de musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp ii intareste radacina.

Contraindicatie: se recomanda a nu fi utilizat de persoanele cu micoze pentru ca chamazulenul le intretine si reactiveaza.

Prepararea si utilizarea musetelului
Intern: sub forma de infuzie 1-5 g% se utilizeaza in dermatologie, in tratamentul paradontozelor, sub forma de cataplasme si in spalaturi si clisme.
In arsuri, florile de musetel se folosesc sub forma de musetel astfel: 2 linguri de flori (10 g) se imbiba cu o lingura de alcool si se lasa in repaus intr-un vas acoperit 4-5 ore. Peste acest amestec se toarna 100 ml ulei de floarea soarelui si totul se mentine 3-4 ore intr-un vas metalic in care fierbe apa, amestecand din cand in cand. Dupa acest timp se filtreaza, iar uleiul rezultat se pastreaza la rece in sticle colorate si se foloseste sub forma de comprese aplicate pe rani

Pentru extragerea majoritatii principiilor active se procedeaza astfel: se macereaza 1-2 lingurite de flori intr-o ceasca de apa rece, timp de 30 minute. se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. se strecoara si se amesteca in ambele lichide.

Pentru bai se pun intr-un saculet de panza unu doi pumni de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.

Contra durerilor de cap, se recomanda cate 1 g de flori de musetel pulverizate, luate la cateva ore dupa masa.

Pentru gargara sau bai pentru ochi, se face o infuzie din 15 g (trei linguri ) flori de musetel cu 200 ml de apa. Dupa 10 - 15 minute se strecoara lichidul, la care se adauga 4 g acid boric.

In cazul balonarilor de stomac se recomanda un ceai preparat astfel: musetelul si fenicul, cate 2 linguri, radacina de nalba, de lemn dulce si frunze de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest amestec se iau 2 linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 5 minute se strecoara lichidul si se indulceste. se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar cu ceai.

In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante : musetel, coada soricelului, pelin, menta si salvie.

Se infuzeaza 2 linguri din acest amestec de plante cu un pahar de apa. se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.

Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest amestec de plante se opareste cu o ceasca de apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau 2 3 ceaiuri pe zi.

   

Cuvinte cheie:
musetel matricaria chamomilla infuzie musetel plante medicinale musetel ceai musetel plante medicinale ceaiuri de plante

S.O.S. ROMANIA TREZESTETE

Frati romani treziti-va, vin vremuri grele pentru toti locuitorii tarii dar acum aveti o sansa , nu mai pierdeti vremea la bloc,daca...