NUFARUL ALB - O planta somnifer

NUFARUL ALB - O planta somnifer

Descriere

Nufărul alb este o plantă erbacee perenă, ocrotită de lege, întâlnită în ape stagnante sau lin curgătoare şi adânci până la 2 metri.
Nufărul alb are rizomul (tulpina subterană) bine dezvoltat pe fundul bazinului.
Frunzele nufărului sunt plutitoare, mari, cu diametrul 10-30 cm, cu nervuri proeminente pe faţa inferioară şi cu peţiol foarte lung. Florile sunt albe, mari, cu un miros dulce şi cu circa 20 de petale. Fructele sunt sferice sau ovoide şi conţin seminţe elipsoidale.
Locuitorii din Delta Dunării consumă fructele de nufăr ajunse la maturitate, numindu-le smochine de baltă. În Moldova din petalele florilor se prepară dulceaţă şi şerbet.
În fitoterapie sunt folosite rizomul şi florile.


Compoziţie

Din rizomii de nufăr alb s-au izolat alcaloizi cu efect cardiotonic, tanin, amidon, glucoză, grăsimi, săruri minerale, mucilagii şi ulei volatil.

Acţiune

Principalele proprietăţi ale plantei sunt: sedativ nervos, cardiotonic, anafrodisiac, astringent, tonic şi nutritiv.

Indicaţii terapeutice

Florile şi rizomii de nufăr se folosesc cu succes pentru efectele lor sedative (în caz de afecţiuni nervoase, insomnie, nevroze etc.) şi pentru combaterea inflamaţiilor intestinale şi a diareei.

Nufărul este util şi pentru scăderea tensiunii arteriale, pentru tonifierea inimii şi a muşchiului cardiac, în caz de edeme cardio-renale şi insuficienţă cardiacă. De asemenea, nufărul mai este indicat în tratarea afecţiunilor respiratorii (pleurezie, pneumonie, tuberculoză pulmonară).

În uzextern, sub formă de comprese cu infuzie  sau decoct de rizom, nufărul ameliorează inflamaţiile articulare şi edemele.


Precauţii şi contraindicaţii

Nu se cunosc.

Musetelul - doctorul ochilor si nu numai

Musetelul - doctorul ochilor si nu numai

Muşeţelul este una dintre cele mai populare plante medicinale folosite de a lungul timmpului. 

Este o plantã ierboasã, aromatã, rãspânditã în toate zonele de câmpie, pe pajişti, la margine de drum, în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. În unele regiuni din ţarã mai este cunoscut şi sub numele de romaniţã. Se deosebeşte de alte specii asemãnãtoare prin mirosul aromat al florilor, prin diametrul de 0,5-0,8 cm al inflorescenţelor şi prin mijlocul curbat al florilor, de culoareverde-gãlbui, înconjurat de petale albe. De la muşeţel se recolteazã florile bine inflorite, în lunile mai şi iunie.

Florile pot fi folosite în stare proaspătă, dar compuşii activi îşi păstrează calităţile timp de un an, dacă sunt uscate într-un loc întunecos şi uscat. Muşeţelul se foloseşte în special la prepararea de infuzii şi extracte. Intră şi în componenţa unor preparate precum soluţiile pentru ochi, sprayurile pentru gât, apele de gură şi tablete.

 Compoziţie

Florile de muşeţel conþin matricarina şi matricina, un mare numãr de flavonoizi, glucozide şi, nu în ultimul rând, fitosteroli şi acizi graşi. Uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are un conţinut ridicat de camazulenã şi bisabolol.

 Acţiune

Muşeţelul  este foarte apreciat pentru o serie întreagã de proprietãţi terapeutice, cum ar fi: acţiunea antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã, epitelizantã etc. Datele experimentale aratã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai mult decât atât, muşeţelul are o acţiune cicatrizantã.Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, în special a stafilococilor şi streptococilor. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãţilor muşeţelului trebuie adãugatã şi acţiunea imunostimulatoare.

 Indicaţii terapeutice

Muşeţelul este utilizat de multă vreme pentru tratarea afecţiunilor digestive, precum digestia leneşă, balonarea şi flatu- lenţa. Lactonele sesquiterpenice cu gust amar stimulează sucurile gastrice, iar flavonoidele şi cumarinele au acţiune antispastică şi antiinflamatorie.

Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esenţial de a calma inflamaţiile; în acelaşi timp, el are efect antidiuretic şi sedativ. Datorită acţiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru tratarea afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este eczema.

Uleiul esenţial se regăseşte adesea în componenţa medicamentelor destinate tratării iritaţiilor ochilor, inflamaţiilor gâtului, rinitelor şi sinuzitelor, precum şi în apele de gură. Unii specialişti în medicina plantelor recomandă muşeţelul pentru combaterea insomniei, tratarea hemoroizilor şi a problemelor menstruale, datorită efectului său calmant.

Administrare:

 Pentru prepararea infuziei de muşeţel se folosesc 2-3 linguriţe de flori la 1 canã de apã fiartã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute. Se beau 2-3 cãni pe zi. Infuzia astfel preparatã este indicatã în: gastrite, ulcer gastric ºi duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infecþii urinare, acnee, pentru stimularea funcþiei hepatice,a poftei de mâncare, pentru combaterea durerilor abdominale denaturã spasticã, pentru durerile premenstruale, pentru prevenirea gripei şi guturaiului etc.

Gargara cu infuzie concentratã de muşeţel se indicã şi în amigdalite, afte bucale sau pentru dezinfectarea gurii.

Pentru uz extern, se recomandã cataplasmele care constau din comprese îmbibate într-o infuzie concentratã, aplicate pe pielea afectatã. Cataplasmele cu muşeţel sunt indicate în: ulcere varicoase, hemoroizi externi, conjunctivite, eritemele fesiere simple ale sugarilor şi copiilor mici.

Precauţii şi contraindicaţii

Muşeţelul nu ar trebui administrat în timpul sarcinii; există riscul să afecteze fătul.

Nu se recomandă folosirea muşeţelului în perioada lactaţiei.

A nu se folosi planta dacă suferiţi de astm sau în cazul în care aveţi istoric de alergie la plante precum gălbenelele şi arnica, deoarece produsele pe bază de muşeţel vă pot provoca reacţii adverse.

Muşeţelul - În cosmetică

Extractul de musetel este un adjudvant in tratamentul inflamatiilor si al iritatiilor produse de acnee pe fata si corp. Alaturi de o buna ingrijire a pielii si alte tratamente prescrise de dermatolog, extractul de musetel va poate fi de mare ajutor in vindecarea acneei.

ATENTIE : SALVEAZA-TI VIATA IN CAZ DE INCENDIU - DE VAZUT SI INVATAT

 de vazut si invatat, chiar si o simpla funie care are la cap o carabina sau un carlig iti poate salva viata intr-un moment in care orice secunda conteaza,treaba e ca sa ti pregatesti casa din timp.

O casuta simpatica-astept oferte de pret la cheie

O CASUTA SIMPATICA - SCHITE PROIECT

Suprafata desfasurata = 37 mp
Suprafata utila  = 31 mp
Suprafata construita = 37 mp
Dimensiuni de gabarit = 7.03 x 5.15 m

ASTEPT OFERTE DE PRET LA CHEIE CU FUNDATIA INCLUSA,SCHITELE SUNT REPREZENTATIVE,nu  cunosc cerintele minime de fundatie continuua pentru constructie din lemn,eventual in functie de teren fundatia poate diferi de aceea astept oferte de pret cu fundatie normala precum si cu fundatie cu beci sub toata casa.
ADRESA DE E-MAIL : laurents18@yahoo.com
TELEFON MOBIL :0721610033

• Suprafata desfasurata = 37 mp
• Suprafata utila  = 31 mp
• Suprafata construita = 37 mp
• Dimensiuni de gabarit = 7.03 x 5.15 m

CUTREMUR- Reguli generale de comportament în caz de cutremur (seism)

GHID DE COMPORTAMENT ÎN CAZ DE CUTREMUR

ÎNAINTE DE PRODUCEREA CUTREMURULUI

 Instruiţi-vă, atât dumneavoastră cât şi membrii familiei, cu privire la modul corect de comportare în cazul producerii unui cutremur. Puteţi face acest lucru folosind internetul (accesaţi numai surse oficiale de informare - site-ul igsu.ro, isubucuresti.ro), publicaţii de specialitate etc.

 Stabiliţi un punct de întâlnire impreuna cu membrii familiei sau cu prietenii în cazul în care nu sunteţi împreună în timpul cutremurului.

 Fiţi gata să vă descurcaţi singur pentru cel puţin trei zile. Pregătiţi un kit de supravieţuire. Acest kit poate conţine: apa, hrană cu termen lung de valabilitate, o trusă de prim ajutor, lanternă şi radio cu baterii de rezervă, medicamente, fluier sau orice alte obiecte pe care le consideraţi necesare. Revizuiţi-l permanent.

 Întocmiţi împreuna cu familia un Plan pentru situaţii de urgenţă în care să stabiliţi concret ceea ce trebuie să facă fiecare în cazul producerii unui cutremur.

 Învăţaţi tehnicile de acordare a primului ajutor medical.

 Realizaţi o analiză structurală a locuinţei dumneavoastră, identificaţi locurile sigure în care vă puteţi proteja în caz de cutremur, iar dacă veţi considera necesar, consultaţi un expert pentru un sfat autorizat. Dacă este cazul, faceţi reparaţiile necesare.

 Identificaţi acasă, la serviciu sau la şcoală cele mai sigure locuri în caz de cutremur. Identificaţi căile de evacuare disponibile.

 Plasaţi obiectele voluminoase sau grele cât mai aproape de podea sau fixaţi-le pe un perete rezistent.

 Depozitaţi obiectele din sticlă sau alte materiale care se pot sparge uşor în dulapuri fixate pe perete.

 Depozitaţi substanţele toxice sau inflamabile în recipiente închise ermetic, pe rafturile de jos, în locurile în care au şanse minime de a se răsturna, preferabil în dulapuri închise.

 Păstraţi instalaţiile electrice şi de gaz într-o stare bună de funcţionare.

 Aflaţi cum puteţi opri alimentarea cu energie electrică, gaz şi apă de la tablourile/conductele principale de alimentare.

 Nu faceţi modificări care ar putea afecta strucutura de rezistenţă a clădirii. Este recomandabil să consolidaţi pereţii de rezistenţă pentru a evita prabuşirea clădirii în caz de cutremur.

 Pregătiţi-vă pentru o astfel de situaţie: participaţi la simulări de cutremur, învăţaţi tehnici de acordare a primului ajutor medical, modalităţi de evacuare şi prevenire a incendiilor etc. Informaţi-vă cu privire la regulile de comportare în cazul producerii unui cutremur prin intermediul internetului, televiziunii, radioului, ziarelor sau altor materiale informative emise de autorităţi.

 Este recomandabil să încheiaţi o poliţă de asigurare împotriva cutremurelor.


 ÎN TIMPUL CUTREMURULUI

Dacă vă aflaţi în interiorul unei clădiri:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. Panica poate produce victime
 Încercaţi să liniştiţi copiii, persoanele în vârstă.
 RĂMÂNEŢI ÎN INTERIOR - de obicei, după primele mişcări seismice, pot urma replici ale cutremurului, iniţial suficient de puternice pentru a provoca noi pagube. În astfel de cazuri, oamenii se rănesc cel mai adesea atunci când intră sau ies din clădire.
 Aşezaţi-vă sub o piesă de mobilier solidă sau sub o grindă de rezistenţă. Dacă nu există o masă sau un birou în apropierea dumneavoastră, acoperiţi-vă faţa şi capul cu braţele încrucişate şi aşezaţi-vă într-un colţ interior al încăperii.
 NU fugiţi pe scări. Scările sunt foarte sensibile în caz de cutremur, iar coborârea sub efectul oscilaţiilor seismice este foarte periculoasă.
 NU săriţi pe fereastră.
 NU folosiţi liftul. Dacă rămâneţi blocat în lift încercaţi să ieşiţi cât mai repede, apăsând butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj.
 Îndepărtaţi-vă de oglinzi, ferestre, uşi şi pereţi exteriori, sobe, mobilier înalt.
 NU vă aşezaţi sub lustre sau alte obiecte grele suspendate. Dacă dormiţi, aşteptaţi câteva momente pentru a vă orienta şi apoi încercaţi să vă deplasaţi către un loc sigur.
 Daca sunteti într-un scaun cu rotile, blocaţi roţile acestuia, încercaţi să vă protejaţi, dacă este posibil acoperiţi-vă capul şi gâtul cu braţele

Dacă sunteţi afară:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 Dacă aveţi posibilitatea îndepărtaţi-vă de clădiri, stâlpi de electricitate, cabluri, copaci sau orice alt obiect care ar putea să cadă.
 Îndreptaţi-vă spre un spaţiu deschis.
  În cazul unor distrugeri majore, intraţi în clădire numai cu permisiunea autorităţilor.
Dacă sunteţi în oraş, încercaţi să staţi departe de potenţialele pericole (căderi de obiecte). Bucăţile de tencuială care se pot desprinde din clădiri reprezintă un risc major la adresa siguranţei dumneavoastră. Dacă vă aflaţi într-o clădire cu mai multe etaje, identificaţi un loc sigur în apropierea dumneavoastră.
NU folosiţi liftul sau scările. Dacă trebuie să ieşiţi, alegeţi-vă cu atenţie calea de evacuare.

Dacă vă aflaţi într-un vehicul:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 În autobuz sau metrou: rămâneţi pe loc până când mişcarea seismică încetează şi urmaţi recomandările pe care le primiţi.
 În maşină: opriţi cât mai repede cu putinţă şi rămâneţi in interior. Evitaţi podurile, tunelurile.Evitaţi să opriţi lângă clădiri, copaci, pasaje şi cabluri de electricitate. Dacă sunteţi prins sub dărâmături:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 NU folosiţi focul deschis (lumânări, chibrituri, etc), folosiţi o lanternă.
 Încercaţi să vă acoperiţi gura şi nasul cu o batistă sau cu orice alt material textil.
 Încercaţi să vă semnalaţi prezenţa folosind un fluier sau o lanternă.
 Loviţi ritmic într-o ţeavă sau într-un perete astfel încât echipele de intervenţie să vă poată localiza. Evitaţi să strigaţi! Păstraţi-vă energia!

DUPĂ CUTREMUR
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. PANICA NU VĂ POATE FACE DECÂT RĂU.
 Verificaţi dacă sunteţi rănit. La nevoie, încercaţi să vă acordaţi primul ajutor.
 Acordaţi ajutor persoanelor rănite până la sosirea echipelor de intervenţie. Nu încercaţi să mişcaţi persoanele grav rănite decât dacă viaţa le este pusă în pericol sau dacă starea lor de sănătate se înrăutăţeşte rapid. Dacă este absolut necesar să mişcaţi o persoană în stare de inconştienţă, mai întâi imobilizaţi-i gâtul, spatele şi membrele fracturate.
 Fiţi pregătit pentru eventualele replici ale cutremurului. Aceste cutremure secundare pot fi suficient de puternice pentru a produce noi pagube.
 Fiţi atent la eventualele pericole produse de construcţiile afectate. Replicile cutremurului pot dărâma clădirile, drumurile, podurile, pasajele afectate.
 NU folosiţi liftul chiar dacă acesta funcţionează.
 Fiţi foarte atent pe unde mergeţi şi cum conduceţi.
 Verificaţi dacă sunt scurgeri de gaze sau apă. Verificaţi dacă a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică.
 Opriţi alimentarea cu apă, gaz şi energie electrică.
 Dacă simţiţi miros de gaz, deschideţi geamurile şi uşile pentru aerisire.
 Dacă simţiţi miros de gaz, NU încercaţi să întrerupeţi alimentarea cu energie electrică şi nici să decuplaţi siguranţele. O singură scânteie poate provoca un incendiu.
 NU reporniţi dumneavoastră alimentarea cu gaz, lăsaţi compania furnizoare să se ocupe de asta.
 Dacă puteţi, stingeţi incendiile din casa sau din cartierul dumneavoastră imediat ce s-au produs.
 Atunci cand parasiti cladirea protejati-vă capul cu o cască; în lipsa acesteia puteţi folosi un obiect dur ce vă poate proteja de eventualele obiecte ce ar mai putea să cadă
 Dacă sunteţi afară şi vă puteţi deplasa în siguranţă, încercaţi să mergeţi într-un spaţiu deschis.
 Îndepărtaţi-vă de clădirile afectate, cablurile electrice, panourile publicitare, liniile de tramvai pentru a nu fi rănit.
 În cazul în care plecaţi de acasă, lăsaţi un bilet spunându-le membrilor familiei sau prietenilor unde vă aflaţi.
 Chiar dacă liniile telefonice funcţionează, utilizaţi-le numai în caz de urgenţă.
 Lăsaţi căile de acces libere pentru intervenţia echipelor de salvare.
 ESTE ABSOLUT NECESAR SĂ LĂSAŢI LINIILE TELEFONICE ŞI ARTERELE DE CIRCULAŢIE LIBERE PENTRU INTERVENŢIA ECHIPELOR DE SALVARE.
 Aveţi încredere doar în informaţiile provenite din surse oficiale: postul naţional de radio, televiziunea publică, autorităţile locale.
 NU vă bazaţi pe zvonuri şi NU răspândiţi informaţii neverificate.
 Dacă aveţi nevoie de ajutor, încercaţi să comunicaţi cu echipele de intervenţie şi să le oferiţi informaţii despre situaţia dumneavoastră.
 În cazul unui cutremur major, echipele de intervenţie nu vor putea oferi ajutor imediat tuturor cetăţenilor.
 Participaţi la acţiunile de înlăturare a dărâmăturilor şi salvarea oamenilor. Nu acţionaţi pe cont propriu, ci doar urmând instrucţiunile autorităţilor.


 KITUL DE SUPRAVIEŢUIRE

Un cutremur major vă poate afecta existenţa şi poate modifica temporar mediul înconjurător. Astfel, este posibil ca, după un astfel de eveniment, un număr mare de persoane să aibă nevoie de ajutor şi asistenţă calificată. De aceea este important să fiţi pregătit pentru a vă putea descurca singur timp de aproximativ trei zile. Nu vă gândiţi că problemele dumneavoastră s-au terminat dacă aţi supravieţuit cutremurului. Comunicarea cu ceilalţi sau obţinerea ajutorului pot fi dificile sau chiar imposibile în astfel de momente.
Pregătiţi un kit de supravieţuire pentru acasă, serviciu, maşină!
Revizuiţi-l permanent!
Un kit de supravieţuire este un set de obiecte de care probabil veţi avea nevoie pentru siguranţa şi confortul dumneavoastră.Verificaţi conţinutul kitului cel puţin o dată pe an şi înlocuiţi stocul de apă şi alimente. Ţineţi-l cât mai aproape de ieşire.

Conţinutul kitului de supravieţuire:

I. Apă şi alimente 1.1. apă - apx. 5 litri de persoană 1.2. conserve sau alimente neperisabile; deschizător de conserve 1.3. alimente pentru copii (dacă este necesar)
II. Medicamente şi materiale de uz medical 2.1. medicamentele necesare dacă suferiţi de boli cronice: astm, diabet zaharat, hipertensiune arterială , etc. 2.2. analgezice, antiseptice 2.3. dezinfectant şi bandaje 2.4. mănuşi şi mască sterilă
III. Produse de igienă 3.1. gel anti-bacterian 3.2. batiste, şerveţele umede, prosoape de hârtie, hârtie igienică, scutece, etc. 3.3. haine de schimb
IV. Materiale de primă necesitate 4.1. pătură sau sac de dormit 4.2. fluier 4.3. briceag 4.4. lanternă cu baterii 4.5. radio cu baterii 4.6. chibrituri (păstrate în recipiente închise ermetic) 4.7. încălţăminte rezistenţă
V. Acte şi bani 5.1 - copii ale actelor importante: carte de identitate, contractul casei, asigurări, contracte, analize medicale, etc. (păstrate în pungi de plastic închise ermetic) 5.2 bani

 Este recomandabil să păstraţi un mic stoc de provizii la locul de muncă în cazul în care nu puteţi ajunge acasă.
 Nu uitaţi că transportul public poate fi temporar înterupt şi aţi putea întâmpina dificultăţi în deplasarea către o anumită locaţie.
 La fiecare loc de muncă ar trebui să fie desemnat un responsabil pentru păstrarea şi menţinerea echipamentelor şi proviziilor necesare în caz de cutremur.
 Păstraţi un pachet minim cu provizii şi în maşină.

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Descriere

Originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, hreanul este o legumă perenă cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, de culoare alb-gălbuie, cu aromă şi gust picant, folosită în condimentarea mâncărurilor, industria conservelor şi nelipsită în pregătirea murăturilor.


Hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Are frunze mari şi o rădăcină groasă, cu coajă maronie şi miez alb. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul si alte boli.

Hrean - Compoziţie

 Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurati, acid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri volatile , mirosul inţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil , o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă ,care prin radere dă naştere unei substanţe numite mirosina, care dă proprietaţile iritante ale plantei.

Hreanul conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi. Aceşti compuşi se găsesc doar în plantele care aparţin familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici şi arsuri. Hreanul conţine de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitaminele din grupul B şi minerale, printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor.

Hrean - Acţiune

Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală, având efect laxativ sau purgativ, are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicaţii externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar, are un rol important în fiziologia sistemului nervos, de a induce o stare de bine, de satisfactie, de plăcere, relaxare are actiune excitant renală, diuretică.

Hrean - Indicaţii terapeutice

Hreanul este folosit ca leac in bronsite, pneumonii, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială (cură cu hrean şi miere de albine se ia dimineaţa câte o lingură înainte de micul dejun ), inapetentă, stări de debilitate fizică, ajută digestia ,tuse, gripă, guturai, astm bronşic, bronşită cronică, alte afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, nevralgii intercostale. Proprietatea lui de a stimula transpiraţia îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii corpului.

Administrare:

Poate fi folosit ca aliment , stimulant al digestiei, sau ca remediu medicamentos în tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean, sau în formă naturala ras sau macerat.
Sucul de hrean în combinaţie cu suc de lamaie şi apă dizolvă mucozitaţile de la nivelul sinusurilor, în afecţiunile traheo-bronsice; suc de hrean cu miere se ia de 2 ori /zi contra tusei.
Din florile de hrean (mici, albe), se pot pot prepara ceaiuri împotriva răcelii.
Rădăcina de hrean rasă se pune în cataplasme pentru calmarea nevralgiilor, junghiurilor ; rădăcina de hrean rasă în amestec cu mierea se consumă dimineaţa câte o linguriţă înainte de masă, într-o cură de 30 zile, pentru combaterea bolilor cardio-vasculare.

Tinctura de hrean: câte 20 picaturi de 3 ori pe zi este eficientă în tratamentul parazitozelor intestinale (tenia); tinctura se prepară astfel: se dau pe răzătoare rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan, până se umple 1/3 iar restul se acoperă cu alcool de 60 grade, se lasă la macerat 10 zile după care se strecoară şi se păstrează la loc răcoros.
Vin tonic: într-un litru de vin rosu se pun 20 linguri de hrean ras, se lasă la macerat 8-10 zile, apoi se strecoară; se administrează câte 3-4 linguri din acest vin tonic pentru stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activitatii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodisiac, tonic sexual, energizant.
Decoctul cu rădăcină de hrean: se pune la fiert 10-15 grame radacină de hrean in ½ litru de apă şi se fierbe 10 min.; se beau 2-3 căni/zi; sau rădăcină de hrean se pune la macerat cu miere de albine şi se consumş 3-4 linguri de suc/zi – efficient pentru copii care suferş de rahitism.
În uz extern se aplică tamponări uşoare, cataplasme în nevralgii, inflamaţii articulare, mialgii, nevralgii intercostale . Durerile de cap pot fi alungate prin comprese cu frunze de hrean sau hrean ras împachetat într-o bucatî de pânză !
În caz de stomatite, gingivite, paradontoze se face gargară cu tinctură de hrean (3-4 lingurite dizolvate intr-un pahar cu apă ) – tratamentul trebuie să dureze minim două săptămani, zilnic.

Hrean - Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

A nu se administra copiilor.

Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.
De asemenea, se manifesta prudenta la persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita hiperacida; abuzul de hrean poate duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase; in uz extern trebuie folosit cu prudenta la persoanele cu pielea sensibila pentru a nu produce alergii si iritatii ale pielii.

Hrean - În cosmetică


Tamponarea tenului cu otet de hrean are efect de stimulare a circulatiei, efecte tonice asupra pielii, mentine tineretea pielii; de asemeni se poate aplica suc proaspat de hrean timp de 5-10 min apoi se spala fata cu lapte caldut; in caz de descuamare a tenului, pete sau pistrui se curate cu tincture de hrean sau otet de hrean, dupa care se aplica un unguent de galbenele.

Rostopasca, planta miraculoasă care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca, planta miraculoasă  care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca este una din cele mai valoroase plante pentru tratarea afecţiunilor pielii, dar şi a celor oculare sau hepatice. În cărţile vechi despre plantele medicinale este amintită drept ”buruiană de cele sfinte”, lucru care vorbeşte despre ”prestigiul” acestei plante în medicina naturistă. 

Rostopasca a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri ca o plantă tămăduitoare, folosită cel mai adesea pentru afecţiunile pielii, împotriva negilor în special, dar şi pentru afecţiunile oculare. Astfel, în cartea sa ”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben (considerată una din cele mai cunoscute specialiste în medicina pe bază de plante) descrie rostopasca drept una din cele mai importante plante folosite în medicina naturistă. 
Nu trebuie lăsată deoparte atenţionarea asupra riscului de supradozaj. În acest caz, poate deveni otrăvitoare. 
Poate tocmai din această cauză, mai arată autoarea, în zilele noastre rostopasca are o ”reputaţie” atât de proastă. În cultura populară mai este cunoscută sub denumirea de gălbinare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă sau buruiană de cele sfinte. 

Denumirea ştiinţifică a plantei este ”Chelidonium” şi provine din grecescul ”helidonous” care înseamnă rândunică, probabil din cauza faptului că perioada de înflorire coincide cu sosirea rândunelelor. Cel mai cunoscut remediu este împotriva negilor, tratamentul constând în folosirea sucului plantei direct pe piele. De asemenea, autoarea mai descrie utilizarea sucului din rostopască pentru cataractă sau vedere slăbită. ”Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdobeşte între degete, umezite în prealabil. Zeama astfel obţinută este aplicată, ţinând ochii bine închişi, înspre coada ochiului”, scrie autoarea în cartea sa. 

Rostopasca este foarte utilă ca depurativ, ajută la curăţarea şi regenerarea sângelui. Curăţă ficatul, este folosită cu suces în afecţiunile biliare, renale şi hepatice, dar şi împotriva hemoroizilor. Mai are efect împotriva bolilor de piele, bătături, veruci, eczeme, dar şi pentru fibrom uterin, infecţii cu trichomonas, candida, chlamydia. 
Stimulează tonusul şi peristaltismul (contracţiile) vezicii biliare, este hipolipemiant (reduce lipidele), hipocolesterolemiant (reduce colesterolul), analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral. 

Pentru negi (sau afecţiuni ale pielii), se aplică de două-trei ori pe zi suc de rostopască, timp de câteva zile (maxim o săptămână). 
Pentru afecţiunile ginecologice se recomandă spălăturile vaginale cu infuzie de rostopască. 
Pentru tumori se recomandă folosirea de cataplasme în amestec cu rădăcină de tătăneasă. Şi tinctura de rostopască, cu propolis şi tătăneasă este utilă în tratarea acestora. 
Ajută, de asemenea, în tratarea rănilor, psoriazis, infecţii ale pielii. Pentru afecţiunile interne, cura nu trebuie să depăşească 10 zile, după care se recomandă pauză de 10 zile şi se poate relua. 

Atenţie mare ! Rostopasca, în cantităţi mari, este toxică! La peste şapte grame consumate pe zi, poate da intoxicaţii, la 20-30 de grame ingerate, poate da intoxicaţii severe, iar la 50-60 de grame ingerate, poate produce intoxicaţii periculoase chiar  mortale. 

De aceea este recomandat ca, înainte de începerea unui tratament cu rostopască, să fie consultat un medic specialist în medicina naturistă. Nu se administreză gravidelor. În stare uscată este mai puţin toxică decât în stare crudă.

coada-şoricelului - planta doctor al organelor interne

Coada-şoricelului - planta doctor al organelor interne

Denumire populară: coada-şoricelului, alunele, iarba oilor, prisnel, iarba strănutătoare, ciureşică, brădăţel

Denumire științifică: Achilea millefolium

Descriere
Coada-şoricelului este o plantă care creşte pe solurile aspre de pe păşuni şi de pe marginea drumurilor. Frunzele ei verde-închis sunt divizate în mai multe segmente, aspect reflectat de numele latin de „millefolium", adică „o mie de frunze". Capetele plate ale inflorescenţelor, alcătuite din multe flori albe sau roz, apar vara.

Pentru obţinerea preparatelor medicinale din coada-şoricelului, majoritatea autorilor recomandã folosirea florilor,  însă unii considerã totuşi cã toatã partea aerianã (tulpina, frunzele) poate fi recoltatã împreunã cu florile mãrunte, albe, dispuse în inflorescenţe.

Coada-şoricelului - Compoziţie chimica

Florile conţin 0,2-0,5% ulei esenţial, iar frunzele, 0,02- 0,07%. Uleiul conţine sesquiterpene, mai ales azulenă, şi lactonă achilleinică, cu efect antiinflamator, tanini, flavonoidele antiinflamatorii, alcaloizii, principii active (achileina, azulen, chamazulena, cineol, borneol, thion- camfen, limonen, pinen, cariofilen, acizi organici, acid achileic, formic, acid acetic, valerianoic, probionic, alcooli metilic, colina, fitosteroli.

Coada-şoricelului - Acţiune medicala

Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, antiseptice, antiinflamatorii, decongestive, hemostatice, cicatrizante, calmante, vermifuga (favorizează eliminarea viermilor intestinali), reglator hormonal datorită prezenţei fitosterolilor, principiile active ajută la refecerea celulelor hepatice, favorizează evacuarea vezicii biliare, acţiune coleretică, colagogă, impiedică formarea pietrelor la vezică (efecte comparabile cu anghinarea), antiinflamatorie la nivelul vezicii, combate colecistiele acute şi cronice, creşte rezistenţa organismului la infecţii, flavonoidele au acţiune antispastică, combat spasmele intestinale, reduc inflamaţia şi ajută la refacerea mucoasei tubului digestiv, datorită fitosterolilor continuţi, hormoni naturali (apigeina şi luteolina) reglează activitatea gonadelor, stimulează activitatea hormonilor care controlează ciclul menstrual, acţiune diuretică, depurativă, dezintoxicant pentru ficat, bilă, rinichi.

Coada-şoricelului - Indicaţii terapeutice

Coada-şoricelului este întrebuinţatã datoritã efectelor ei benefice în afecţiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acţiune similarã, este folositã pentru stimularea digestiei în caz de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este recomandatã în tratamentul afecţiunilor din sfera genitalã la femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum şi pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada-şoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.

Administrare si tratament:

Pentru administrare internã, infuzia din coada-şoricelului se preparã din 2 linguri de flori la 2 cãni de apã. Se va bea toatã cantitatea în mai multe reprize, pe parcursul zilei respective.

În bolile diareice, enterite şi enterocolite, infuzia din coada-şoricelului are efecte similare cu cele ale preparatelor din muşeţel.

Pentru uz extern (plãgi, arsuri, eczeme, hemoroizi), se pot aplica pansamente îmbibate cu o infuzie obţinutã din 2 linguri de flori la o canã de apã.

În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cu o infuzie concentratã preparatã din 30-50 g de flori la 1 litru de apã..

Coada-şoricelului - Precauţii şi contraindicaţii

Coada-şoricelului poate provoca alergii de contact.

Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.

Expunerea la lumină nu este recomandată. Planta poate fi fotosensibilizantâ.

Dozele mari pot produce ameţeli şi dureri de cap.

Piretru,Floarea raiului

Piretru,Floarea raiului

Chrysanthemum cinerariifolium (Trev.) Vis.
(Pyretrum cinerarifolium Trev.)
Fr.:Pyrethre du Caucase; G.: Dalmatiner Wucherblume;M.: Daimat virag; R.: Piretrum ţinerarielistnîi

Caractere de recunoştere: Planta: Specie erbacee perenă, exclusiv de cultură la noi, înaltă de 30-50 (100) cm, tulpină şi frunze cenuşii-argintii datorită părozităţii; partea subterană: rizom lemnos scurt, gros de 1 cm, la vîrf cu resturi vechi ale frunzelor; din el pornesc rădăcini adventive subţiri şi lungi de 20-30 cm, precum şi mai multe tulpini aeriene; tulpina aeriană: simplă sau puţin ramificată, fiecare ramificaţie terminată printr-o inflorescenţă; puţin foliată la partea superioară; frunze: dese numai la par­tea inferioară, alterne, lungi de 8-10 cm, late de 1,5-2 cm sînt de 2-3 ori penat-sectate, cu lacinii îngust-lanceolate, pe faţă glabre, pe dos cu peri mătăsoşi deşi; flori: în antodii solitare lung pedunculate, de 3-4 cm diame­tru, cu flori marginale ligulate, albe şi flori centrale tubuloase, galbene; fructe: achene fără papus, cu coronulă mică.

Înflorire: VI-VII.



Materia primă: Flores Pyrethri - formată din antodii recoltate cu puţin înainte de înflorirea completă şi uscate în condiţii naturale. Discul plat sau uşor curbat, acoperit de flori ligulate albe. Mirosul este carac­teristic iritant, gustul amărui.

Ecologie şi zonare în cultură: Principala cerinţă ecologică se manifestă faţă de caracteristicile fizice ale solului, cerînd o structură bună, fiind contra­indicate terenurile grele care se înnămolesc şi fac crustă, în care seminţele nu pot răsări. Necesită un conţinut ridicat de substanţe nutritive în sol.
De asemenea, are nevoie de umi­ditate, mai ales în primăvară (din re­zerva de apă în sol din cursul iernii).
Este o specie termofilă, găsind condiţii numai în zonele mai călduroase din ţară, cele mai recomandate fiind Dobrogea, Cîmpia Bărăganului şi a Burnazului.



Tehnologia de cultură: Cele mai potrivite premergătoare pentru Piretru sînt prășitoarele îngrăşate cu gunoi de grajd foarte bine fermentat. Acestea satisfac cerinţele plantei pen­tru îngrăşămîntul natural şi lasă te­renul curat de buruieni, condiţie obliga­torie pentru reuşita culturii de Piretru. Cerealele de toamnă sau culturile tim­purii pentru masă verde sînt de ase­menea bune premergătoare pentru Pi­retru condiţionat şi de lucrările solului la timp şi de bună calitate. Pe acelaşi teren poate reveni după o perioadă de 6-7 ani. Pentru această cultură terenul trebuie lucrat foarte bine. Toate lucrările de bază şi ajutătoare legate de înfiinţarea culturii trebuie terminate cu cel puţin 2-3 săptămîni înainte de însămîntare sau plantare pentru ca terenul să se poată aşeza bine.
Arătura adîncă de 30-35 cm se face cînd solul are o umiditate mijlocie, concomitent cu recoltarea plantei pre­mergătoare. Ea trebuie bine grăpată în lung şi lat în aceeaşi zi cînd se execută.

Piretrul nu suportă buruienile, de aceea pînă la plantare sau însămîn­tare terenul va fi lucrat ca ogor negru. Odată cu arătura adîncă se încorpo­rează în sol 60-80 kg/ha s.a. fosfor, 30-50 kg/ha s.a. potasiu şi 2-5 t/ha praf de var, iar înainte de plantare cu 5-10 zile se vor administra 20-35 kg/ha s.a. azot. S-a dovedit că un surplus de azot în perioada de toamnă are un efect negativ asupra rezistenţei plantei peste iarnă. De asemenea, este contraindicat îngrăşarea directă cu gunoi de grajd.
În ziua însămînţării directe în cîmp, terenul se tăvălugeşte înainte de însămîntare şi apoi se trece cu maşina de semănat SU-29 sau SUP-21 la care se ataşează cutii pentru seminţe mici, iar la brăzdare limitatoare de adîncime.
Intervalele de însămîntare sînt de 50 cm, iar adîncimea de semănat de 1 - 1,5 cm. După însămîntare se dă cu un tăvălug in agregat cu o grapă foarte uşoară (de mărăcine). Semănatul direct în cîmp se face în prima jumătate a lunii iulie. Dacă din motive de forţă majoră nu s-a putut executa însămînţarea în iulie, ea poate fi făcută în pragul iernii înaintea căderii în­gheţului permanent din regiune.
Pentru uniformizearea distribuirii seminţelor în pămînt, acestea vor fi amestecate bine cu 4-5 părţi material inert la o parte seminţe. Pentru un hectar sînt necesare 3-4 kg seminţe cu puritate de 95%, germinaţie de 75% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cca. 0,9575 g, iar la un gram intră aproximativ 1044 seminţe. Înmulţirea prin răsaduri produse în straturi reci de vară se obişnuieşte în localităţile cu primăveri uscate, cu terenuri slab structurate şi îmburuienite, în care răsărirea seminţelor uneori este nesigură şi este foarte greu să se dea o îngri­jire normală a tinerelor plante provenite din însămînţarea directă.
Pentru un hectar sînt necesari 150 m2 de straturi reci de vară în care se însămînţează 0,400 kg sămînţă la o adîncime de 0,5 cm în luna iunie. După însămîntare, straturile se vor acoperi cu 0,5 cm mraniţă. Lucrările de întreţinere se reduc la stropiri cu apă în mod constant la fiecare două zile, plivirea buruienilor ori de cîte ori se vor ivi şi distrugerea crustei. Plantarea răsadurilor de Piretru în cîmp trebuie terminată la începutul lunii septembrie în localită­ţile sudice şi în august în cele nordice, pentru ca plantele să se poată întări bine pînă la venirea iernii. În anii secetoşi se recomandă să se planteze răsa­durile în primăvara anului viitor. În acest caz, pentru reuşita culturii, plantarea se execută cît mai devreme posibil, odată cu însămînţarea culturilor din prima urgenţă. Plantarea se face la un interval de 50 cm între rînduri şi la distanţa de 25 cm între plante pe rînd, în fiecare cuib punîndu-se 2-3 fire. Coletul plantei va fi aşezat la cel mult  1 cm sub supra­faţa solului.
Imediat după plantare, terenul se va prăşi. La 10-15 zile de la plan­tare se controlează cultura, cu care ocazie se vor completa eventualele goluri. În primele 5-6 săptămîni după plantare creşterea plantelor este foarte înceată, de aceea trebuie să li se acorde o îngrijire atentă în această perioadă.

Plantele de Piretru, cînd răsar, sînt foarte mărunte. Ele apar abia la 10-15 zile după însămîntare. În această perioadă sînt foarte periculoase formarea scoarţei la suprafaţa solului şi apariţia buruienilor. De aceea, se vor lua măsuri de combatere a acestora. În acest scop, se vor acoperi rîndurile cu mraniţă şi se va sparge crusta. Se va trece cu tăvălugul bătut cu cuie care nu frămîntă pămîntul, în schimb distruge crusta. Se trece cît mai timpuriu posibil la afînarea solului între rînduri şi la plivirea buruienilor.
Prima mobilizare a solului se face înaintea răsăririi plantelor. Pe latu­rile rîndurilor se lasă o bandă de apărare lată de 5 -8 cm pentru ca plantele tinere să nu fie acoperite de pămînt. Primele pliviri pe rînduri se vor face cu mîna, iar următoarele vor fi mai uşoare şi pot fi făcute cu oticul. La plan­taţiile din răsaduri, în anul I, îngrijirea este mai uşoară, pentru că plivirile se execută cu oticul între rînduri. La semănăturile de Piretru are o mare importanţă completarea golurilor. Această completare se face cu răsad crescut în straturi sau cu plante scoase din porţiunile prea dese. Termenele şi teh­nica completării golurilor sînt aceleaşi ca şi la plantarea răsadurilor. În primul an plantele nu sînt destul de rezistente la îngheţurile de iarnă, de aceea se vor face perdele pentru oprirea zăpezii. îngrijirea plantaţiilor începînd cu anul II, se va face imediat ce ieşirea la cîmp va fi posibilă.

Prima operaţie va fi adunatul de pe cîmp a resturilor vegetaţiei anului precedent. După aceea se va da doza de îngrăşăminte sub cultivator, la adîncimea de 8-10 cm. Se va executa, de asemenea, completarea golurilor. Nu se admite întîrzierea acestei operaţii deoarece mai tîrziu plantele se prind foarte greu.
Ultima praşilă se va aplica cu 4-5 săptămîni înaintea intrării în iarnă, deoarece prasilele întîrziate reduc rezistenţa culturii la îngheţuri. Înaintea ultimei praşile se dă o doză de îngrăşăminte fosfato-potasice.
În anul II de cultură se trece la recoltarea florilor, maximum de pro­ducţie fiind în anii 3, 4 şi 5. Recoltarea se face cînd 50% din florile ligu­late, albe de la periferia capitulului s-au deschis, fără să fi luat poziţia ori­zontală. Durata acestei perioade este de 5 zile, iar în anii secetoşi de 3-5 zile. În acest scop, pentru a obţine o recoltă de calitate, strîngerea se va face succesiv, fără ca recoltarea să întîrzie peste momentul optim de cules. Florile se adună cu mîna sau cu ajutorul unui pieptene special similar celui de recoltat florile de Muşeţel.



Un hectar cultivat cu Piretru produce 500-600 kg flori uscate.

Seminţele se recoltează din porţiunile cu plante cu capitule mari. Plan­tele slabe şi bolnave se vor distruge. Piretrul pentru sămînţă se recoltează cu secera. Deoarece seminţele coapte se scutură foarte uşor, recoltarea lor se va executa ceva mai înainte de maturitatea completă şi pînă la prînz. Tulpinile cosite vor fi duse imediat la locul de uscare şi de treier. Se reco­mandă ca uscarea să se facă în încăperi cu podele bune (fără crăpături), ştiut fiind că în timpul uscării se scutură foarte mult sămînţa. Treieratul se face obişnuit, după care se selectează de 2-3 ori.

La hectar se pot obţine 80-180 kg seminţe de calitate corespunză­toare.


Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Florile se usucă în poduri cu acoperiş de tablă, în încăperi neîncălzite sau direct la soare. Uscatul la soare se admite în cazuri excepţionale şi numai cu condiţia ca noaptea sau înaintea ploii, materia primă să fie adăpostită în încăperi. Cînd soarele este prea puternic, florile puse la uscat se acoperă cu hîrtie.
Temperatura maximă de uscare este 30°. După această temperatură piretrinele se inactivează.
Randamentul la uscare 3,5-4,5/1.
Prin condiţiile tehnice de recepţie nu se admit corpuri străine organice şi minerale; ca impurităţi conţinutul va putea fi de max. 2,5% flori brunificate, max. 1,5% resturi de frunze, tulpini şi fructificaţii, max. 5% pedunculi mai lungi de 10 cm, umiditate - max. 12%.



Compoziţie chimică: Esteri piretrolonici şi cinerolonici ai acizilor crizantemocarbonici respectiv piretrina I şi II şi cinerina I şi II; ulei volatil (cca. 0,3%); un amestec de colină şi stachidrină cunoscut sub denumirea de crizantemină, oleo-rezină şi grăsimi, etilene, alcooli etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Pulberea din florile ligulate şi tubulare de Piretru sau extractele obţinute cu diferiţi solvenţi organici au acţiune paraziticidă la om, la animale sau la plantele de cultură. Acţiunea paraziticidă se manifestă foarte puternic la animalele cu sînge rece şi insecte, în timp ce animalele cu sînge cald tolerează bine principiile active din această specie. Această proprietate a fost utilizată şi pentru com­baterea paraziţilor intestinali.

Brusture dulce (Petasites officinalis)

Brusture dulce (Petasites officinalis)

Captalanul (Petasites officinalis) se mai cheama si Brusturele dulce, pentru ca are o frunza care aduce aminte de cea a Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la dimensiuni gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce floarea care apare la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui compot de fructe. 

Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase, rosii-albicioase, de o forma inconfundabila.

Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea de radacini orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent folosit, fiind leac pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara la fel ca si cele de Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele.

De mentionat ca in afectiunile nervoase florile uscate inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect. 

Cateva indicatii terapeutice

1. Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva indicata in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol. 

2. Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a manca. De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de mai jos. 

3. Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei, jumatate de lingurita de Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea, cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine. Este bine sa mai bem pe parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat. 

4. Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se ia de pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa sa infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute. 

5. Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate de lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la fel ca cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca mancam ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert. 

6. Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei (Tilia tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an.

BRUSTURELE-Arctium lappa- DACII O NUMEAU URSUL

Planta cu totul extraordinara, Brusturele are proprietati detoxifiante de exceptie, care il recomanda in incredibil de multe afectiuni. Si inca ceva: aceasta planta este foarte valoroasa, intr-un domeniu cu care, din pacate, noi, romanii, suntem prea putin obisnuiti: medicina preventiva. Dar mai intai sa facem cunostinta cu Brusturele sau Captalanul, planta de capetenie a stramosilor nostri, dacii, preluata apoi in toate zonele tarii, sub forma de leacuri babesti.


Denumirea stiintifica a Brusturelui este Arctium lappa, numele de Arctium provenind din limba greaca, unde arktos inseamna urs, iar lappa inseamna in limba celtilor laba. Deci, Arctium lappa ar insemna laba ursului, probabil datorita formei frunzelor sale mari, care aduce intrucatva aminte de urma labei unui urs pe pamantul reavan. Brusturele este o planta bianuala (traieste doi ani). In primul an isi dezvolta sistemul de radacini si frunzele, pentru ca in al doilea an sa faca flori si fructe, dupa care moare. In primul an, Brusturele are doar frunze, asezate sub forma unei rozete, un adevarat laborator de fotosinteza, care hraneste cu belsug de substante nutritive o radacina, transformand-o intr-un depozit de substante. Din aceasta radacina va creste o tulpina de pana la doi metri inaltime, cu flori nu foarte spectaculoase, care pana in toamna se vor transforma in binecunoscutii scaieti (cu care faceam razboaie in copilarie), care nu sunt altceva decat semintele de Brusture. Planta buna de recoltat este cea in varsta de un an, adica fara tija florifera, care este gata de cules chiar in acest moment al toamnei.

Recoltarea

De la Brusture se recolteaza acum, toamna, radacinile, impreuna cu acea tulpina subterana care depoziteaza substantele nutritive, numita rizom. Recoltarea se face prin dezgropare cu cazmaua. Dupa culegere, radacinile se spala in curent de apa repede, dupa care se despica pe lungime si se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc fara umezeala si calduros. Dupa incheierea procesului de uscare (cand radacinile devin rigide si se rup cu un pocnet sec), se depoziteaza in saci de hartie, in locuri curate si uscate.

Preparate din Brusture

Pulberea de radacina de Brusture
Radacinile de Brusture se macina fin, cu rasnita de cafea sau in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba. Pulberea fina rezultata se depoziteaza intr-un borcan de sticla inchis ermetic. In general, pulberea de Brusture nu isi pastreaza calitatile mai mult de 14 zile, deoarece prin oxidare tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice. Se administreaza o jumatate de lingurita rasa (cca 2 grame) de pulbere de 3-6 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Maceratul la rece

Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi, pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura cu macerat din radacina dureaza 3-6 saptamani.

Decoctul combinat de radacina de Brusture
Brusturele -


Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe vreme de cinci minute, intr-un pahar (200 ml) de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura de Brusture

Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacini de Brusture, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru-sase ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

 


BRUSTURELE - efecte preventive

Vreme de secole, in Europa, radacina de Brusture a fost considerata drept cel mai important remediu pentru curatarea sangelui. Iar cercetarile recente confirma acest lucru: Brusturele neutralizeaza radicalii liberi din sange, ajuta la eliminarea mult mai rapida a ureei si a altor substante reziduale din organism, scade nivelul colesterolului si trigliceridelor din sange. Insa actiunea detoxifianta a acestei radacini-minune nu se opreste aici. Ea curata prompt si eficient colonul, spala rinichii prin efectul sau diuretic puternic, ajuta la eliminarea surplusului de apa din corp prin transpiratie si urina. Iata de ce nu este de mirare ca Brusturele este considerat un adevarat elixir de toamna ce are pe drept cuvant renumele de antidot pentru toate bolile. Dupa cum se stie, detoxifierea este primul si cel mai important demers pentru blocarea bolilor, de la aparent banalele infectii si pana la afectiunile endocrine sau tumorale. In continuare, iata si cateva afectiuni in care a fost foarte bine studiata actiunea preventiva a Brusturelui.
Brusturele -

* Boala canceroasa - mai multe teste de laborator si de medicina experimentala au aratat ca administrarea Brusturelui previne aparitia si evolutia tumorilor canceroase, cu diferite localizari. Intre altele, substantele active din radacina acestei plante previn malignizarea celulelor normale, sub actiunea substantelor chimice cancerigene si a radiatiilor. Apoi, Brusturele are actiuni specifice in diferite forme de cancer, cum ar fi cele care apar pe fondul perturbarilor hormonale sau al blocarii proceselor naturale de eliminare.
* Cancer la san - curele cu Brusture, administrat sub forma de infuzie combinata, cate 500 ml pe zi, in cure de minimum 40 de zile, sunt un excelent profilactic pentru cancerul la san. Tratamentul este valabil si pentru femeile care au fibroame sau chisturi mamare cu risc de malignizare. Brusturele are o actiune reglatoare hormonala, mai ales asupra ovarelor, lenta, dar foarte eficienta, care ajuta la prevenirea acestei forme de cancer. Alte plante care se administreaza pentru profilaxia cancerului la san sunt Trifoiul rosu (Trifolium pratense), Macrisul iepuresc (Oxalis acetosella), Nasturelul sau Cresonul (Nasturtium officinalis).
* Cancerul intestinal - conform ultimelor date statistice cunoaste cea mai rapida proliferare la noi in tara. Pentru prevenirea acestei afectiuni se administreaza maceratul la rece de radacina de Brusture, cate un pahar inainte de fiecare masa, in cure de 2-3 luni, urmate de o luna de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Acest tratament dreneaza din colon materiile fecale stagnante, ajuta la mentinerea sau la refacerea florei intestinale normale. De asemenea, tratamentul cu macerat la rece de Brusture are efecte antitumorale directe, la nivelul colonului.
* Diabetul - marii consumatori de dulciuri, dar si persoanele care au avut precedente de diabet in familie ar fi bine sa tina cure cu tinctura de Brusture, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Un tratament cu tinctura de Brusture dureaza 3-6 saptamani si se face macar o data pe anotimp, fiind alternat cu administrarea altor plante antidiabetice, cum ar fi Anghinarea (Cynara scolymus), frunzele de Dud (Morus alba), frunzele de Afin (Vaccinium mirtyllus).
* Tromboflebita - un studiu chinez si unul japonez, facute in anii 1996, respectiv 2002, au aratat ca animalele de experienta tratate cu Brusture au o predispozitie mult mai redusa spre formarea cheagurilor de sange si spre inflamarea peretilor venosi. Pentru prevenirea acestei afectiuni (inclusiv a recidivelor) este recomandata cura cu infuzie combinata de radacina de Brusture, din care se bea cate un pahar (200 ml), de doua ori pe zi.

TRATAMENTE INTERNE


* Diabet - un studiu realizat pe organisme cu diabet indus a aratat ca tratamentul cu Brusture reduce glicemia cu aproximativ 12%, efectele fiind amplificate de asocierea sa cu radacina de Cicoare (Cichorium intybus) sau cu frunze de Anghinare (Cynara scolymus). De asemenea, Brusturele reduce producerea de glucoza la nivel hepatic si stimuleaza secretia de insulina din celulele pancreatice. Se adminstreaza decoctul combinat, obtinut din cele trei plante, amestecate in proportii egale, din care se bea cate un litru pe zi. Persoanele care se afla deja sub tratament cu insulina trebuie sa fie supravegheate in timpul acestui tratament de catre medicul specialist, deoarece scaderile glicemiei sunt atat de puternice, incat trebuie ajustate dozele de insulina.
* Constipatia - zaharurile nedigerabile din radacina de Brusture stimuleaza formarea de bacterii "prietenoase", de tip Bifidus, in colon, fac sa creasca biomasa fecalelor si continutul lor de apa, stimuleaza peristaltismul intestinal, imbunatatind eliminarea. Se administreaza pulberea, cate doua lingurite pe zi, dimineata si seara. Un tratament dureaza trei saptamani si se poate relua la nevoie dupa cinci zile de pauza.
* Adjuvant in cistita, nefrita, pielo-nefrita - o categorie de principii active din radacina de Brusture (poliacetilenele) au un efect antibiotic puternic, fiind de un imens ajutor in tratarea infectiilor urinare, fie ele joase sau inalte. In plus, Brusturele are un efect diuretic si antiinflamator puternic, precum si o usoara actiune antipiretica, adica de scadere a febrei, fiind de un mare ajutor in timpul puseelor acute ale infectiilor de acest tip. Se administreaza decoctul combinat, cate un litru pe zi, in combinatie cu orice fel de tratament, medicamentos sau natural.
* Litiaza renala - radacina de Brusture este unul dintre remediile diuretice si antiinflamatoare renale cele mai sigure si eficiente. Se administreaza pentru eliminarea microlitiazei renale, precum si pentru a usura migrarea calculilor de mari dimensiuni, aflati deja pe uretere. Se bea cate un litru de decoct combinat pe zi. Concomitent se fac bai fierbinti de sezut, adaugandu-se in apa de baie decoct de Brusture si infuzie de frunze de Rostopasca (Chelidonium majus).
* Polipi intestinali, adjuvant in cancerul de colon - radacina acestei plante are efecte antitumorale directe, este antiinflamatoare si, in plus, stimuleaza tranzitul intestinal, eliminarea toxinelor, normalizeaza flora in colon, are efect de neutralizare al radicalilor liberi. De aceea, Brusturele se administreaza pentru combaterea cancerului de colon, incetinind sau chiar stopand formarea tumorilor si impiedicand aparitia metastazelor. Se ia sub forma de pulbere, 4-8 grame pe zi, in cure de 45 de zile, cu 15 zile de pauza.
Brusturele -

* Psoriazis - in aceasta afectiune combinatia, in proportii egale, de radacina de Brusture si de Iarba de Trei-frati patati (Viola tricolor), administrate sub forma de pulbere, este practic imbatabila. Se administreaza sase lingurite din aceasta combinatie, zilnic, pe stomacul gol, inaintea meselor principale. Se tine un tratament cu o durata de 90 de zile, dublat de un regim lacto-vegetarian, in care 60% din hrana zilnica sa fie constituita din legume, fructe si cereale nepreparate termic. Se recomanda, de asemenea, consumul de lichide, minimum 3 litri pe zi, sub forma sucurilor proaspete de fructe sau legume, a infuziilor din plante, cum ar fi Musetelul, Roinita, Menta.
* Artrita reumatoida - la venirea anotimpului rece, se tine o cura cu decoct combinat de radacina de Brusture, din care se administreaza cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4-6 saptamani. Tratamentul va fi dublat de administrarea de plante vitaminizante, cum ar fi Macesul si Catina. Aceasta terapie previne si combate eficient puseele reumatice, pentru ca Brusturele stopeaza procesele degenerative la nivelul articulatiilor, are efecte antiinflamatoare articulare, ajuta la stoparea proceselor de distructie la nivelul finelor tesuturi cartilaginoase din articulatii, prin actiunea sa antioxidanta.
* Adjuvant contra hepatitei virale si alcoolice - mai multe studii facute in China au aratat ca extractele din Brusture au efecte antivirale directe si, in plus, protejeaza ficatul de actiunea agentilor toxici, inclusiv a alcoolului. Se tin cure de cate 60 de zile, timp in care se administreaza radacina de Brusture sub forma de pulbere, cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Este un tratament care ajuta la regenerarea celulei hepatice, impiedica evolutia bolii spre ciroza sau spre cancer hepatic.
* Tratamentele cu antibiotice - inulina, continuta in proportii foarte mari (pana la 45-50%) de radacina de Brusture recoltata toamna, este un principiu activ extraordinar, ca adjuvant la tratamentul cu medicamente antibiotice de sinteza. Previne unele tulburari digestive produse de administrarea de antibiotice, cum ar fi inapetenta, durerile de stomac, tulburarile de tranzit intestinal, dar ajuta si la prevenirea candidozelor digestive. Ca atare, Brusturele este un ajutor excelent la administrarea antibioticelor, fara a le inhiba in vreun fel actiunea, dar combatand principalele lor reactii adverse. Se administreaza pulberea, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de minimum 21 de zile.
* Adjuvant contra avitaminozelor, a deficitului de calciu si de magneziu - radacina de Brusture este destul de bogata in vitamina C, in vitamine din complexul B, in Fier, Magneziu etc. Totusi, nu aceasta este principala sa proprietate, ci aceea ca ajuta organismul sa asimileze mult mai bine acesti nutrienti vitali, din hrana de zi cu zi. Pentru tratarea acestor deficiente, se tin cure cu pulbere de Brusture, din care se administreaza cate 2-3 grame, inaintea meselor principale.
Brusturele -

* Guta, exces de uree in sange - se tin cure cu o durata de minimum 5 saptamani, timp in care se bea intre jumatate si un litru de decoct combinat de Brusture pe zi. Acest tratament mobilizeaza si ajuta la eliminarea ureei din organism, atat prin urina, cat si prin transpiratie. Sa nu va sperie daca in primele saptamani transpiratia si urina vor capata un miros foarte intepator - este semnul clar ca aceasta planta isi face efectul, iar excesul de saruri ale acidului uric din organism este eliminat.
* Expunere la radiatii - un studiu japonez realizat inca din anul 1984, la Facultatea de Medicina din Okayama, arata ca, ajutate de principiile active din Brusture, celulele organismului sunt mult mai rezistente la actiunea mutagena a radiatiilor. Ca atare, persoanelor expuse la radiatii de diferite feluri le este recomandata pulberea de Brusture, din care se administreaza cate 10 grame zilnic, in cure de minimum 30 de zile. Radacina de Brusture face parte din clubul foarte select al remediilor naturale care protejeaza organismul impotriva radiatiilor, club din care mai fac parte Napraznicul, Ceaiul negru, Catina, polenul de albine, propolisul.
* Adjuvant in tratamentul HIV/SIDA - un studiu chinez, realizat in 1996, arata ca anumite substante active din Brusture (numite lignani) pur si simplu blocheaza replicarea virusului care produce temuta maladie. Se recomanda administrarea de pulbere de Brusture, ca adjuvant, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 90 de zile.

TRATAMENTE EXTERNE

* Matreata - ultima clatire a parului, dupa spalare, se face cu infuzie combinata de Brusture (aproximativ jumatate de litru), in care se pun si 3-4 picaturi de ulei de Lavanda (Lavandula angustifolia, L. officinalis). Se toarna incet, frictionand usor pielea, cu ajutorul degetelor. Principiile active din Brusture si din Lavanda sunt antiinflamatoare, antibacteriene si antimicotice. Ele ajuta la distrugerea florei parazite de la nivelul scalpului si la refacerea troficitatii pielii.
* Caderea parului - in multe regiuni din Rusia, tarancile au pana la varste inaintate un par sanatos si des, folosind decoctul de Brusture, combinat cu cel de frunze de Urzica. Cu acest preparat fac ultima clatire, lasandu-l cateva minute pe par, dupa care nu se mai clatesc cu apa simpla. Acelasi decoct este si baut, zilnic, mai ales la venirea frigului, explicatia stiintifica a eficientei acestui tratament fiind aceea ca cele doua plante ajuta la asimilarea oligoelementelor, vitale pentru sanatatea firului de par.
* Eczeme alergice - se face un tratament intern cu Brusture, sub forma de decoct combinat, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de macar 30 de zile. Suplimentar, se face o cataplasma din radacina de Brusture si din flori de Musetel, astfel: cele doua plante, macinate sub forma de pulbere, se amesteca in proportii egale. Din amestecul de pulberi rezultat se iau 2-3 linguri care se pun intr-un vas si se adauga apa calduta, amestecand incontinuu, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de o ora, apoi se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce. Se repeta tratamentul intern si extern zilnic, pana cand simptomele cutanate ale alergiei dispar. Acest tratament este recomandat si contra dermatitei atopice, iar tratamentul intern se recomanda contra atopiei, in general.

BRUSTURELE SI FRUMUSETEA

Din flora europeana, Brusturele si Trei-frati-patati sunt, probabil, ierburile cu actiunea cea mai eficienta pentru mentinerea tineretii si a supletii pielii. Radacina de Brusture, administrata intern sub forma de decoct combinat, cate 600 ml pe zi, curata gradat pielea si tenul de iritatii, de exces de sebum. Este un tratament eficient si contra acneei (probabil datorita efectului sau reglator hormonal), contra problemelor alergice ale tenului, in aceasta ultima problema fiind foarte eficient daca este administrat impreuna cu Trei-frati-patati. Dupa tratamentul cu Brusture, pielea devine mai luminoasa, mai catifelata, mai curata si mai placuta ca aspect.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Brusture

* Administrarea radacinii de Brusture nu are nici un fel de contraindicatie. Singurele precautii vor fi la persoanele diabetice, care vor trebui sa-si ajusteze dozele de insulina la administrarea acestui remediu.
* Semintele (doar ele, NU si radacina) de Brusture sunt contraindicate in caz de sarcina, deoarece pot provoca contractii uterine. In schimb, radacina de Brusture este chiar recomandata in timpul sarcinii, pentru prevenirea constipatiei, a problemelor venoase si a deficitelor de minerale si de vitamine din organism.
* In cazuri foarte rare, au fost semnalate dermatite alergice, prin aplicarea externa a radacinii de Brusture.